INVESTITII SI EXIT-URI

Institutul National de Statustica, o autoritate care imi inspira ceva incredere, anunta doua lucruri interesanteŞ in ultimul trimestru s-au investiti in Romania peste 1 miliard de euro, iar numarul  autorizatiilor de constructie a crescut cu 8% fata de perioada similara din 2013. Deci doua stiri bune. O stire rea este ca un mare retailer (OBI) s-a retras din Romania. Asta inseamna bineinteles locuri de munca pierdute, bani pierduti (taxe si impozite) si un semnal negativ. OBI a intrat in Romania intr-un moment nefast, in anul 2008, cand informatiile pe care le avea proveneau dintr-o piata "de boom", iar intrarea efectiva s-a facut pe o piata care  a scazut continuu timp de 6 ani. Numai ca dupa o intrare nefasta OBI a iesit când nu trebuia, pentru că piaţa creşte de la o zi la alta, deci acum era momentul să rămână şi nu să iasă. Că motoraşul economic românesc chiar a inceput să meargă se constată la tot pasul. Cârciumile şi barurile sunt destul de pline, supermarketuri mai pline, parcări mai pline, cifre de afacere in creştere cam pe la toatet tipurile de afaceri, mai putine insolvenţe, Iată a crescut şi numărul de autorizatii de construcţie. Un alt indice pozitv al trendului, care anunţă o racordare a pieţei construcţiilor la intreaga economie naţională. Sublinez asta pentru că din 2011 şi până azi in general cele două segmente au mers in direcţii diferite. Economia creştea (mai mult sau mai putin vizibil) iar piaţa construcţiilor scădea (VIZIBIL). Acum, la mijlocul lui 2014, piaţa construcţiilor incepe să crească, deşi principalul client (Statul) face orice cu banii numai constructii nu. In orice societate cu economie in tranzitie Statul este prinicpalul investitor, pentru că banii injectati in economie creeaza locuri de muncă şi contribuie al apariţia unor alte afaceri pe orizontală. Nu e cazul şi in România, care se pare că are propriile proiecte de infrastructură, dar toate pe hârtie (Comarnic-Brasov, Sibiu-Pitesi, Bucuresti-Alexandria, Tg Mures-Iasi, Cabalul Dunare-Bucuresti, Canalul Siret-Bărăgan etc) şi deci creatoare de studii de fezabilitate şi nu de kilometri de asfalt . In aceste condiţii singurii de la care poţi astepa ceva sunt tot investitorii privati care au  insă probleme cu inchiderea vechilor investitii intr-o piata in care lipsa de educatie a consumatorilor este o mare problemă. Constat că potenţialii cumpăratori sunt interesaţi in primul rând de preţ. Când cumperi o casă sau un teren, deci un bun de folosintă indelungată această problema ar trebui să fie printre ultimele.  Aceiaşi oameni cumpărând o poşetă, un autovehicul sua un telefon cheltuiesc mult peste media pieţii pentru cî sunt interesaţi de "calitate" sau "brand", iar când e vorba de casă devin brusc interesaţi de preţ şi nu de calitate sua de locaţie. Care este motivul? Nu am altă explicaţie decât lipsa de educaţie in materie de achizitii. O achizitie trebuie să fie cu atât mai scumpă cu cât ritmul de inlocuire al produsului este mai mic. Cu alte cuvinte trebuie să plătim mult pe o casă şi pe mobila ei, decent pe o maşină şi mai nimic pe un telefon, o poşetă sau un tricou. Dacă priviti cu atentie la parteneriii de afaceri străini veţi constata că cel mai adesea au obecte vestimentare iefitine, telefonae din altă epocă, dar se plimbă cu maşini de calitate ( adesea peste 5-6 ani cu o maşină) şi au case scumpe, in pozitii pitoreşti, cu mobilă scumpă şi piscine. Acelaşi lucru se intâmplă şi la construcţia sau renovarea caselor. Spre exemplu la achizitia de polistiren, 98% dintre cumpărători se uită să fie "ieftin şi de 10cm". Despre calitate, densitate, conductibilitate nu ştiu nimic. Ca şi despre agrementele tehnice care le insotesc. Şi de aici apare următoarea problemă: de ce nu le scade factura la gaze? Păi tocmai pentru că nu au un termosistem de calitate ci doar un poliester ieftin, dar "de 10cm". Dacă ar conta grosimea ar insemna că schiorilor le-ar trebui paltoane, iar ei nişte costume subţiri....Exemplele pot continua. Dar fără o autoeducare şi o schimbare a politcii de achizitii nu ne faacem bine nici la nivel individual şi nici la nivel naţional, pentru că pedalarea pe aspectul "preţ" permite conservarea in piaţă a unor produse proaste, jalnice, păguboase, lucru care dăunează mediului de afaecri şi buzunarului fiecăruia dintre noi.