miercuri, 30 noiembrie 2011

PUNCT. SAU NU E ASA?

Care mai de care, comisari europeni, bancheri, fosti presedinti de bănci, politicieni de toate rangurile si din toate ţările, dau publicităţii niste declaratii de ţi se face părul măciucă. Despre analistii financiari nici nu mai amintesc. Ideea este unică: "urmatoarele zile sunt cruciale pentru moneda europeana". Am vorbit cu câtiva amici din strainatate si cu o gramada de conationali. Am constatat ca foarte putini isi dau seama ca inseamna prabusirea acestei monede. DISPARITIA ei. Au senzatia ca economiile e vor fi convertite (nu se stie de cine...) in alte monede. Ca trecerea inapoi la marca sau franc va fi o jucarie. Un fost ministru român, dl. Daianu, bancher firesc, anunta intr-un articol ca disparitia euro va antrena "convertirea" creditelor in moneda nationala. Hahahaha. In baza cărui contract? La ce dobânda? Sa fim seriosi. Dispare moneda, dispar si bune si rele. Adica dispar si economiile, dar dispar si creditele in euro. Credeti ca bancile vor plânge? Ia gânditi-va câte depozite in euro concentreaza, in special de la milionari si miliardari est-europeni sau neeuropeni. Secretul va fi ca bancile vor beneficia de o mica rascumparare a unei cote parti din euroi de catre Banca Centrala Europeana, in timp ce muritorii de rând (in special cei neeuropeni si nemembri euro) vor plange amarnic dupa fiecare eurocent. Tare ma tem ca se incearca cu disperare orchestrarea unui război mondial. Iranul si Siria sunt sub presiune, europenii sunt sub presiunea monedei (ia ganditi-va cum or sa iasa in strada vreo 100.000.000 de europeni) americanii sunt sub presiunea recesiunii si a datoriei publice astronomice. Pe cale naturala nu ai cum sa iesi din aceste clinciuri pentru că Asia singura nu poate rezolva toate problemele, cu atat mai mult cu cât Japonia este si ea in rah-cesiune. Chiar sa vrea (ceea ce se pare ca e o poveste cu zâne)China nu poate rezolva singura problemele umanităţii. In acest context mai apar si chestii stupide prin presa noastră: "noul regulament BNR va antrena scăderi de preţuri in imobiliare"...dar vi se pare că de prin 2008 piaţa imobiliară mai este legată de creditare? sau "la anul e supergreu, scad preţurile in imobiliare"...iată ceva nou. Vine greul...păi de prin 2008 e tot aşa. Iar, culmea Europei, se pare că la anul in România va fi mai bine ca pe la alţii. De ce ar scădea preţurile? Cine mai este forţat să vândă ca să dea un ton negativ pieţii? Cine a fost forţat a vândut. Cine nu a vândut, aşteaptă senin banca la uşă ca să ii dea flit portărelului. De parcă banca are ce face cu casa lui goală. Faţă de bancile americane care au antrenament să managerizeze case goale, bancile românesti (sau ce or fi ele...) NU AU ANTRENAMENT SI CAPACITATE SĂ GESTIONEZE MII DE CASE ŞI APARTAMENTE GOALE. Sa le plătească intretineri, să faca roluri la fisc, sa plateasca taxe si impozite etc. Apoi să plateasca si TVA la revânzări, ca asa spune legea la vânzarile repetate!! Deci, dragi români, stati linistiti. Băncile nu au cum executa ceva, pentru că la licitatiile lor nu se prezinta mai nimeni. Daca se omite preţul de evaluare (mare, că e de prin 2007-2008...) şi se vinde ceva la un pret de doi bani (cum mai spera câte unii) DNA-ul e la uşă, iar nenea executorul va da cu subsemnatul pentru scăderile ilegale de preţ. Fireşte, situaţia nu o să ţină la infinit. Se va debloca ceva - cumva şi lucrurile vor intra într-o filieră economică, dar până atunci mai este. Vorbeam ieri cu un cumpărător care visa o scădere de preţ cu vreo 70%, "E criză dom'le, ce proprietarul astă nu ştie?" Proprietarul ştie, dar nu îl interesează. In acest moment oamenii care au proprietăţi de vânzare au un scop clar cu banii din tranzacţie. Daca nu le iese preţul, nu au de ce să vândă . De multe ori sunt oameni care nu sunt deranjaţi sa stea cu acea proprietate in portofoliu incă 20 de ani. Au ce mânca, au cu ce plăti impozitele, nu au credite, au bani de vacanţe. Şi atunci de ce să vinzi? Vinzi, ca să faci alţi bani cu banii obţinuti. Dar dacă nu obţin preţul vizat, ei nu vând. Am un client care mi-a spus următorul lucru : "poate nu e pentru mine să il vând. Poate că este pentru copiii mei sau, de ce nu, pentru nepoţii mei. Asta e." Aşa stau lucrurile, iar oricine ar fi in postura lor ar gândi la fel. Imobilele, mai ales in vremurile tulburi, in care nu ştii ce se intâmplă cu banii tăi mâine, nu pot fi instrăinate fără un scop clar. Căci ele sunt o valoare certă in orice condiţii de piaţă şi in orice timp. Fireşte, nu totdeauna sunt lesne vandabile, dar asta este altă problemă. Noi vorbim acum numai despre securizarea unei valori şi nu despre înstrăinarea ei.

marți, 22 noiembrie 2011

8 %

Un titlu cam scurt, dar sper eu foarte expresiv. Un studiu publicat azi dimineata a relevat creşterea numarului de tranzactii la 9 luni cu 8% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2010. Cresterea economica a României este estimată la 2% pentru acest an, iar piata imobiliară anunţă o crestere de 8%. Foarte interesant. Şi de bun augur pentru 2012. Motivele creşterii numărului de tranzacţii trebuie căutate in acest an în altă direcţie decât cele fluturate in anii trecuţi. respectiv in special programele Prima Casă. Numeroşi analişti de colţ de stradă au acuzat subvenţiile guvernamentale ca fiind perfuziile ce susţineau piaţa imobiliară. Iata că in acest an cu un porgam Prima Casă 4 de tot râsul piaţa imobiliară a crescutfrumos. Acest lucru s-a intâmplat pentru că oamenii au înteles că epoca scăderilor de preţ a apus, au înţeles că intr-o epocă in care toate preţurile cresc (grâu, utilitaţi, benzină)şi imobilele vor avea un trend similar, probabil mai lent, dar in mod cert similar. Nu în ultimul rând debusolarea populaţiei privitoare la securitateabanilor proprii. Conform unei statistici BNR in acest moment populaţia deţine in banci peste 170 mld. lei. Adică peste 40 miliarde Euro !!! IN BANCI. Nu se stie câţi bînuţzi mai sunt şi la saltele. Aceşti 40 miliarde de euro creează nevroze pentru mulţi detinatori, pentru că aceşti bani nu sunt asiguraţi nici impotriva prăbuşirii monedei unice şi nici impotriva unei puternice deprecieri. Scenarii perfect posibile şi realizabile de seara până dimineata in prezentele condiţii mondiale. Probabil că nu intâmplător un frup imobiliar multinaţional a anunţat că în urmîtoarele 4 luni se vor incheia tranzacţii de peste 300 milioane euro, iar in urmatorul an se declanseaza lucrări la clădiri comerciale de peste 150 milioane euro. Apropo de clădiri comericale. Pe Barbu Văcărescu se inalţă văzând cu ochii o mare cladire de birouri, probabil viitorul turn de referinţă al zonei. O clădire frumoasă, care completează peisajul delimitat de Calea Floreasca si soseaua Pipera.

luni, 14 noiembrie 2011

LUCRURI CARE DOSPESC

Acum vreun an Guvernul anunta ca va fi un an al marilor realizari. Dupa 320 de zile putem spune ca realizarile nu sunt foarte mari, dar s-au pus niste baze care pot genera niste lucruri bune pentru anii 2012-2013. S-au semnat niste contracte pentru segmente de autostrada in vestul tarii, se va termina centura nord a capitalei, s-a inceput executia unei magistrale noi de metrou (incredibil!) Probabil se vor termina la anul A2 si segmentul Bucuresti-Ploiesti din A3. Modest oricum fata de ce au realizat vecinii maghiari, chiar si pe timp de criza severa. Fara infrastructura nu putem vorbi de o crestere economica simtitoare. Ce este interesant in ultima perioada, cam de cand ne-a tras un sut Bruxelles-ul (pe tema Schengen) este ca au inceput sa apara nume tot mai celebre care se duc sa dea explicatii la DNA. Ceea ce ar putea sa fie un semn pentru insanatosirea mediului, atat politic cat si de afaceri. Legatura acestor lucruri cu imobiliarul este fireasca. Orice plus valoare economica se va concretiza si in piata imobiliara. Spre exemplu - metroul in Drumul Taberei va antrena o crestere de pret cu 15%. Minim. Centura Nord si finalizarea A3, precum si seegmentele de autostrada din vest, vor aduce noi investitii in punctele nodale. Macar acolo se va intampla in mod sigur. Apropo de vest. Zilele trecute am fost pe la Timisoara si Lugoj si am ramas placut impresionat de cele doua orase. Bine intretinute, bine puse in valoare, cu potential economic deosebit. In special Timisoara, fireste, o mini-metropola care poate antrena intreaga zona intr-un salt economic deosebit. Dar ii mai trebuie ceva infrastructura (care se pare ca se apropie) si niste investitii. Ca nota aparte vreau sa semnalez Iulius mall, una din cele mai frumoase cladiri comerciale pe care am vazut-o vreodata. Exteriorul este destul de comun, dar interiorul este fantastic. SUPERB. Designeri si arhitecti talentati. Se mai dospesc niste centre comerciale mari in Bucuresti, un Auchan in Crangasi, o Cora in rahova-Alexandriei, un mall in Titan-IOR si un Carrefour la fosta fabrica Electroaparataj. Toate cu tinta 2012-2013. Lucrurile se misca, iar coroborand cu ce se intampla in marile orase din Germania (unde nu gasesti nimic de cumprarat) si cu ce a afirmat Roubini despre Italia (probleme financiare = piata imobiliara scumpa) putem sa ne facem o idee despre viitorul pietei imobiliare.

vineri, 4 noiembrie 2011

ANALIZE

Sper ca unii dintre dumneavoastra sa imi fi simtit lipsa din acest spatiu primitor al blogosferei si chiar sa se fi intrebat, ce o fi cu mine. Munca, multa muca si mai ales multa analiza. Cum spune un mare clasic român "e uşor a scrie versuri , când nimic nu ai a spune". Eu vreau sa spune mereu ceva nou, aşa că mai intâi analizez piaţa. Piaţa e dificilă, dar acest lucru imi place. Oamenii deja miros problemele din economia mondială şi fac o diferenţa sensibilăî intre România şi alte pieţe. Aici e stabilitate, imi spunea zilele treucte un ivestitor străin. De peste 18 luni nu s-a întâmplat nimic altceva in România decât crestere economică. Firavă, sensibilă, delicată ca un ghiocel, dar, din aprilie 2010 creştem continuu, tinekm continuu o balanţă mulţumitoare intre cheltuieli in incasări si pentru prima oară in România ultimlor 22 de ani visăm la un deficit de 1,8% . Incredibil, nu-i aşa? In plin an electoral, Guvernul işi asumă ca obiectiv un deficit mai mic cu aproape 150% faţă de cel din 2011 (4,5%). Acest lucru spune mult şi pentru noi şi pentru străini. Supermarket-urile au inceput iar să vadă cozi pe la casele de marcat. Nokia a plecat tocmai pentru că noi suntem pe o pantă pozitivă, care urma inevitabil să le crească nişte costuri in termen scurt (2-3 ani). Astfel că au profitat de criză pentru a se stabili in alt colţ al lumii cu beneficii maxime pentru ei. Un lucru interesant este şi faptul că s-a "dat drumul la execuţiile mari". Cumpărarea marilor active va fi un semnal pozitiv. Fireste, dacă nu se vor vinde, va fi un semn negativ. Moneda se depreciază un pic, iar exportatorii se bucură, in special acum inainte de Crăciun, când comenzile vor creşte. BNR a scăzut dobânda de referinţa, lucru rar, am spune chiar foarte rar... ar trebui să se simtă un pic in ceea ce priveşte repornirea creditării. Deja bancile nu prea au cum să se mai bucure să îţi tină banii la BNR. Piaţa imobiliară este direct dependentă de mişcarile economice generale, dar semnalele sunt bune. Marii dealeri de materiale de constructii au creşteri ale cifrelor de afaceri, ceea ce înseamnă că cel puţin piaţa construcţiilor a intrat pe o stabilitate, atât de dorită dupa anii de recesiune. Marcăm deci semnale bune. Tot un semnal bun văd şi prin târgurile imobiliare unde bate vântul la greu. Oamenii au inteles dupa vreo 4-5 ani de asemenea circuri (deloc ieftine) că "ofertele" intinse precum covoarele la spălat nu sunt şi cele mai bune. Sunt doar mai vizibile. Ofertele bune trebuiesc căutate, urmarite, vizionate, cumpărate. Pentru că ce este bun nu stă pe piaţă, iar acest lucru deja este ştiut. Am vizionat zilele trecute un film bun, "A good german", o pelicula alb-negru cu George Clooney si Cate Blanchett, cu acţiunea in Berlinul perioadei iulie-august 1945. La un anumit moment dat un personaj anunta că a acumparat un cinematrograf in zona de ocupatie franceză. Nu este extraordinar? In plina ocupatie inamică, cu ruşii stăpâni pe jumătate din Berlin şi sceptrul unui nou război in faţă, cu Berlinul devastat de bombardamente in ianuarie - martie 1945, omul cumpăra una dintre puţinele clădiri rămase in picioare. Am calculat zâmbind profitul obtinut intre 1945 si 1955 (finalul reconstructiei Germaniei) si mai departe pînî in 2005..... Acestea sunt investitiile.