IN TOI DE VARA, INTRE PLOI, PLAJA SI FACEBOOK

Ai senzatia ca FB este solutia cereasca pentru toate problemele de marketing. care mai de care isi face o pagina noua, anunta verzi s uscate pe "cronologie", invita, da "share" si "like", intr-un cuvant o multitudine de activtati legate de acest mediu virtual gandit iitial ca o retea de socializare si care astazi trezeste sperante de marketing genial. Marea gaselnita a internetului este ca iti ofera retete aproape gratuite de promovare, iar FB iti ofera si o potential plaja de internauti, din care nu se stie care iti poate deveni si client. Acelasi lucru si despre marile site-uri de vanzari, care ne inunda serile si diminetile pe la TV si pe la radio. Acum doua zile fi-meu (de 8 ani) m-a anuntat ca isi pune telefonul pe un asemenea site si va cere pe el 500 lei ca sa isi ia tableta! Iata pana unde ajunge marketingul. Despre imobiliare insa nu stiu care este impactul. Una e sa vinzi o bormasina sau o lampa pe un site, alta  e sa vinzi un teren sau o casa. Daca te uiti cate anunturi sunt la rubrica imobiliare te ia cu dureri de cap: zeci de mii. Ai senzatia ca toata Romania este de vanzare. Nu e chiar asa. In Romania sunt in jur de 9.000.000 de proprietati, deci vreo 20.000 de proprietati de vanzare, incadrate in 7-8 rubrici sunt un fir de nisip pe o plaja. Dar primul impact vizual e destul de maricel. Eu personal nu cunosc niciun caz de vanzare imobiliara facuta dupa siteurile de tip bazar-pe-internet. De cate o inchiriere am mai auzit, dar vanzare NU. Asta inseamna ca marketingul de baza in piata imobiliara ramane legat de  siteurile traditionale, specializate pe imobiliare . Ceea ce este de niveul normalului, caci atunci cand vrei sa iti pui un geam te uiti pe un site de geamuri, cand vrei un articol sportiv cauti pe un site specializat iar cand vreio o vacanta sigur cauti o agentie de turism. Ce se mai intampla in  vara asta? Dincolo de marasmul din prevederile viitoare ale Codului Fiscal (cresc / nu cresc impozitele la casele mici, cresc / scad impozitele la casele bogatilor) pot remarca urmatoarele aspecte: numarul de autorizatii de constructie a crescut.Piata materialelor de constructii este la un nivel minim al preturilor ceea ce sustine constructiile, prognoza economica este de crestere, iar creditarea a inceput sa se deschida. Au reaparut chiar si brokerii de credit. O meserie care in 2010 era de domeniul istoriei pare sa renasca. Un aspect interesant este cel legat de piata terenurilor care imi da senzatia ca are cel mai important avant in acest an. Se misca destul de bine si apartamentele din zonele consacrate, dar terenurile, care vin dupa 4-5 ani de prabusire, au un trend interesant. Lucru firesc tinând cont ca indiferent cat de bine te simti la bloc, tot casa cu gradina iti da masura satisfactiei maxime. Casa cu gradina este azi mai accesibila ca oricand. Se poate construi la un preţ de 400E / mp iar un teren se poate cumpara cu circa 25-35000E. Teren cu pozitie foarte buna, in imediata apropiere a Centurii (la maxim 10km de Universitate). Daca ne mai indepartam 3-5 km deja preturile scad cu 50% la terenuri, deci si costul final al investitiei. Nu in ultimul rând trebuie sa existe si o disponibilitate maxima de a prelua noile materiale de constructie. casele pe structura metalica ofera aceeasi calitate si confort ca si cele de caramida si beton, dar termenul de constructie si finiasare este de 10 ori mai mic. Conteaza.  Tencuiala structurata clasica este scumpa . Dar putem obtine aceeasi calitate a fatadei cu metodele traditionale : calciu sau tencuieli minerale, care scad preturile de vreo 6-7 ori. La nivel de fatade toti "priceputii" recomanda poliester de 10cm. Neaparat prins cu buloane. Despre densitate nu zice nimeni nimic si toti se reped sa il cumpere pe cel mai ieftin, de regula EPS 50 sau EPS 60. Nimic mai eronat.   Daca constructia o facem cu caramida de 30 sau 38cm putem pune un poliester de 5cm (insa un EPS 70 minimal) Si fara buloane caci alea distrug caramida. Ne trebuie insa un adeziv de calitate. Per total vom castiga la manopera, la costul materialelor si la confortul termic. Dar asta inseamna sa ne informam si nu sa cascam gura pe la "priceputii" care nu au construit in viata lor o casa in care sa stea.  Daca stii ce sa intrebi...e simplu sa cumperi. Si mult mai simplu sa si construiesti ceva bun pentru tine si familia ta. Caci dupa ce incepi sa afli care e treaba cu construcţiile,  nu ai cum sa mai stai la blocuri in care metrul patrat costa 600 E........

INVESTITII SI EXIT-URI

Institutul National de Statustica, o autoritate care imi inspira ceva incredere, anunta doua lucruri interesanteŞ in ultimul trimestru s-au investiti in Romania peste 1 miliard de euro, iar numarul  autorizatiilor de constructie a crescut cu 8% fata de perioada similara din 2013. Deci doua stiri bune. O stire rea este ca un mare retailer (OBI) s-a retras din Romania. Asta inseamna bineinteles locuri de munca pierdute, bani pierduti (taxe si impozite) si un semnal negativ. OBI a intrat in Romania intr-un moment nefast, in anul 2008, cand informatiile pe care le avea proveneau dintr-o piata "de boom", iar intrarea efectiva s-a facut pe o piata care  a scazut continuu timp de 6 ani. Numai ca dupa o intrare nefasta OBI a iesit când nu trebuia, pentru că piaţa creşte de la o zi la alta, deci acum era momentul să rămână şi nu să iasă. Că motoraşul economic românesc chiar a inceput să meargă se constată la tot pasul. Cârciumile şi barurile sunt destul de pline, supermarketuri mai pline, parcări mai pline, cifre de afacere in creştere cam pe la toatet tipurile de afaceri, mai putine insolvenţe, Iată a crescut şi numărul de autorizatii de construcţie. Un alt indice pozitv al trendului, care anunţă o racordare a pieţei construcţiilor la intreaga economie naţională. Sublinez asta pentru că din 2011 şi până azi in general cele două segmente au mers in direcţii diferite. Economia creştea (mai mult sau mai putin vizibil) iar piaţa construcţiilor scădea (VIZIBIL). Acum, la mijlocul lui 2014, piaţa construcţiilor incepe să crească, deşi principalul client (Statul) face orice cu banii numai constructii nu. In orice societate cu economie in tranzitie Statul este prinicpalul investitor, pentru că banii injectati in economie creeaza locuri de muncă şi contribuie al apariţia unor alte afaceri pe orizontală. Nu e cazul şi in România, care se pare că are propriile proiecte de infrastructură, dar toate pe hârtie (Comarnic-Brasov, Sibiu-Pitesi, Bucuresti-Alexandria, Tg Mures-Iasi, Cabalul Dunare-Bucuresti, Canalul Siret-Bărăgan etc) şi deci creatoare de studii de fezabilitate şi nu de kilometri de asfalt . In aceste condiţii singurii de la care poţi astepa ceva sunt tot investitorii privati care au  insă probleme cu inchiderea vechilor investitii intr-o piata in care lipsa de educatie a consumatorilor este o mare problemă. Constat că potenţialii cumpăratori sunt interesaţi in primul rând de preţ. Când cumperi o casă sau un teren, deci un bun de folosintă indelungată această problema ar trebui să fie printre ultimele.  Aceiaşi oameni cumpărând o poşetă, un autovehicul sua un telefon cheltuiesc mult peste media pieţii pentru cî sunt interesaţi de "calitate" sau "brand", iar când e vorba de casă devin brusc interesaţi de preţ şi nu de calitate sua de locaţie. Care este motivul? Nu am altă explicaţie decât lipsa de educaţie in materie de achizitii. O achizitie trebuie să fie cu atât mai scumpă cu cât ritmul de inlocuire al produsului este mai mic. Cu alte cuvinte trebuie să plătim mult pe o casă şi pe mobila ei, decent pe o maşină şi mai nimic pe un telefon, o poşetă sau un tricou. Dacă priviti cu atentie la parteneriii de afaceri străini veţi constata că cel mai adesea au obecte vestimentare iefitine, telefonae din altă epocă, dar se plimbă cu maşini de calitate ( adesea peste 5-6 ani cu o maşină) şi au case scumpe, in pozitii pitoreşti, cu mobilă scumpă şi piscine. Acelaşi lucru se intâmplă şi la construcţia sau renovarea caselor. Spre exemplu la achizitia de polistiren, 98% dintre cumpărători se uită să fie "ieftin şi de 10cm". Despre calitate, densitate, conductibilitate nu ştiu nimic. Ca şi despre agrementele tehnice care le insotesc. Şi de aici apare următoarea problemă: de ce nu le scade factura la gaze? Păi tocmai pentru că nu au un termosistem de calitate ci doar un poliester ieftin, dar "de 10cm". Dacă ar conta grosimea ar insemna că schiorilor le-ar trebui paltoane, iar ei nişte costume subţiri....Exemplele pot continua. Dar fără o autoeducare şi o schimbare a politcii de achizitii nu ne faacem bine nici la nivel individual şi nici la nivel naţional, pentru că pedalarea pe aspectul "preţ" permite conservarea in piaţă a unor produse proaste, jalnice, păguboase, lucru care dăunează mediului de afaecri şi buzunarului fiecăruia dintre noi.