TERMENUL DE COMPARATIE

In mod curios ceea ce functioaneaza la alte bunuir nu se aplică şi la imobiliare. Când il intrebi pe X de ce şi-a cumpărat  cutare masina occidentala sau japoneză şi nu Dacia sau alt brand mai accesibil, apare replica "păi ce, se compară?" Teoretic DA: Te duce din punctul A in punctul B, e mai ieftină, taxa de timbru mai mică, ....asigurare mai mică... Deci DA. Il intrebi pe altul de ce a plătit o căruţă de bani pe o pereche de jeans americani şi nu şi.a luat o pereche similară produsă in China sau Turcia, incepe să râdă de tine, ca de un rătăcit pe planeta asta. Păi ce se compară? DA. Te apără de frig, au buzunare, chiar sunt mai ieftini, iar de life time numai vorbim că nimeni nu vrea să fie ingropat cu o pereche de jeans. In mod ciudat, la imobiliare nu se mai aplică aceleaşi raţionamente. Când prezinţi un imobil, intr-o zonă top, cu nişte caracteristici deosebite (număr mic de apartamente, finisaje lux, etc) te trezeşti că respectivul potenţial- cumpărător te "informează" că prin nu ştiu ce zonă se găsesc apartamente mai iefitine, mai mari, mai frumoase, mai albastre şi mai devreme acasă.... DAR NU CUMPĂRĂ ACOLO. Fireşte. Ar dori să cumpere UNDE DOREŞTE la preţ de UNDE NU DOREŞTE. Nu inteleg de ce nu se tocmeşte şi cu dealerul auto pe acelaşi principiu. Să incerce să cumpere brand german la preţ de brand naţional. NU: Acolo e... altceva  Fireşte că e .. altceva. O maşină (fie ea şi germană, japoneză sau suedeză) după ce ai făcut primul kilometru are un preţ mai mic cu 10%. După 1 an  valoarea a scăzut cu 25%, după 3 ani te chinui să o vinzi cu o pierdere de 50%. La imobile după 3 ani blocul abia s-a aşezat. Vecinii se cunosc tocmai bine, iar prietenii lor îţi doresc să fi fost şi ei inspiraţi să cumpere acolo intr-o perioadă in care îşi permiteau şi chiar erau câteva apartamente de vânzare. Căci, na, uite că alt bloc nu mai este in construcţie in zona asta minunată, cu şcoli, metrou, grădiniţe, parcuri, muzee. Nu mai luăm in calcul faptul că un bloc bine poziţionat  îţi aduce şi nişte bani bunicei din chirie. Chiar şi la 80% din preţul pieţei imobiliare, totdeauna o chirie inseamnă bani care intră şi nu bani care ies. Cum se intâmplă cu banii care se duc pe service, ITP, ulei, CASCO (dă Doamne să n-am nevoie de aşa ceva, dar trebuie să o plătesc, căci maşina costa ceva) etc. Deci dau un ban pe un apartament şi pot să incep să recuperez ceva, lunar, astfel incât imbin plăcutul cu utilul. De fapt apartamentele bine plasate sunt şi vor fi tentante tocmai prin faptul că au două elemente de mare valoare : calitatea de a produce bani din chirii şi calitaea de a fi folosibile pe intreaga existenţă a vietii noastre. Când sunt copii mici sunt ideale pentru că au in vecinătate şcoli "bune", iar când suntem in etate nu ne mai permitem să stăm prin Ilfov, pentru că ambulanţa vine cu intârziere, spitalele sunt departe, farmacii.... nepotii ii vedem când ne colindă.... Cam aşa stau lucrurile cu apartamentele astea din zone bine plasate, care chiar şi intr-o perioadă post-criză se incăpăţânează să coste "mult". Costă cam cât costă şi un  Aston Martin, dar diferenţa dintre Aston Martin si un alt brand "de lux" care produce milioane de maşini pe an (deci adieu "lux" când vorbim de producţie de masă) este că un AM la mâna a II-a costă bani buni. Deci chiar merită o investitie pe patru roţi.Fireşte nu toţi işi permit un AM (deşi gurile rele de prin ziarele economice spun că in România se inmatriculează in continuare pe bandă rulantă maşini scumpe), dar toţi oamenii îşi permit o locuinţă mai bună decât cea pe care intenţionează să o cumpere efectiv. Iar acest lucru se datorează faptului că inainte de a pleca să cumpere casa mult visată îşi pun deoparte bani de electronice, de mobila ideală, de camera copilului (luată din revistă şi comandată "special"). Cu ce rămâne prin buzunare se pleacă apoi la târguit o casă. In anii 90 ai secolului trecut oamenii faceau altfel: puneau toţi banii pentru casă pe masă şi apoi se mai imprumutau incă 10-25% ca să cumpere ceva şi mai bun. Plăteau 2-3 ani datoriile, stăteau 4-5 ani cu mobile mai de pal melaminat, mai de la mama şi tata, dar apoi aveau exact ce le trebuia. O casă pe potriva necesităţilor, care să ii aranjeze pentru o generaţie. Timp in care să tot schimbe mobilă şi electronice...

DEBUT IN FORTA

Diverse surse, foarte credibile, anunta ca anul imobiliar a iceput in tromba, in ianuarie tranzactiile imobiliare crescand cu 27% fata de ianuarie 2012. Principala sursa este Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara, care detine controlul asupra numarului solicitarilor si numarului de operatiuni efectuate. Deci avem indicii certe , nu povesti. De unde brusc interesul romanilor pentru tranzactii la temperaturi negative? Dupa cum am mai spus-o in urma cu cateva luni (cand semnalam debutul unui trend viguros), explicatia este simpla si este legata de ciclurile economice. Spuneam atunci ca, oricine introduce pe un motor de cautare termenii "economic cycles", va descoperi ca indiferent de gura lumii, de industria zvonurilor, de alte idiotenii care blocheaza periodice Romania, economia are niste cicluri de urcus si coborare. Pana in 2008 am fost pe urcare, intre 2008-2010 pe coborare abrupta, intre 2010-2012 trendul a fost indecis, de la luna la luna aparand fluctuatii, acum suntem pe un trend crescator pentru ca avem deja 4 trimestre de crestere economica, pentru ca depozitele bancare nu sunt interesante, pentru ca au crescut masiv costurile utilitatilor si carburantilor (asta e o crestere indirecta de pret la imobile) si pentru ca NEVOILE COTIDIENE NU POT ASTEPTA. Nevoile cotidiene sunt cele mai sanatoase cand este vorba de piata imobiliara. Nevoia de spatiu pentru relaxare (o casa mai mare , cu gradina), nevoia unei camere in plus, nevoia unei camere a bunicului sau a nou-nascutului, sunt cele care imping firesc piata imobiliara inainte. La polul opus se afla piata bunurilor de consum (in special electronicele) unde adesea cheltuim bani, inainte sa avem nevoie efectiv de acel bun. Un telefon de ultima generatie, un lap-top mult mai puternic, un frigider cu nu stiu cati de +++ sau un LCD cu diagonala de 130cm, cand camera noastra are 12mp , o masina mai noua si mai puternica, sunt niste prostii, foarte scumpe, care ne reduc optiunle reale de crestere a confortului vietii: concedii mai interesante, hobbyuri mai relaxante, case mai primitoare. O casa ramane la fel de primitoare si cu un televizor de 81cm si cu unul de 107cm, bucataria va fi la fel de mare si un frigider Arctic si cu nu stiu ce brand exotic. Dar banii din buzunarul familiei se vor inmulti daca chiar ne dam seama de aceste aspecte. Consumatorul occidental a realizat eroarea pe care o face la achizitia bunurilor si a izbutit sa impuna recupearea banilor platiti in termen de 30 de zile. Pai dupa ce dai vreo 1000E pe un televizor si iti dai seama ca acasa iti distruge ochii, timpul si educatia copilului - nu e normal sa trimiti coletul rapid inapoi? Dar nu am auzit pana azi pe nimeni care sa se planga ca are o camera in plus la apartament. O camera nu e o problema, dar mai multe camere pot constitui o problema, iar fiecare dintre noi are o cunostinta cu o vila (de fapt o casa-mamut) cu peste 10 camere si el de fapt ar eo familie din 3 persoane. Si iarna il auzi cum plange ca plateste 3000-4000 lei gazul metan. Chiar si pentru cei cu bani, in zilele noastre intretinerea unei proprietati supradimensionate este dificila.Nu mai vorbim de o renovare generala sau de o schimbare de mobilier . Spuneam ca nevoile cotidine nu pt astepta. Dupa 5 ani de criza, in care piata imobiliara s-a reasezat, s-a facut o distincitie clara itre necesitatile reale si cumparaturile din alte motive (cu interes speculativ, ca "investitie", ca distractie). Criza a selectat foarte mult piata cumparaturilor imobiliare, a redus la minimum pita speculativa (practic aici au ramas numai marii jucatori care cauta locatii top pentru terenuri), a redus substantial piata investitionala (pentru ca s-a redus piata chiriilor) si a crescut in schimb piata cumparaturilor intemeiate pe necesarul propriu. Adica o crestere sanatoasa, bazata pe calcule temeinice, plecand de fapt de la costul cosului zilnic. In aceste conditii, trendul anuntat de anii 2011-2012 se va intensifica in acest an, pentru ca cei 4-5 ani de inhibare a necesitatilor nu pot fi extinsi pana la adanci batranete. Banii de la banca nu aduc fericire, dar o casa mai mare, in care fiecare sa se simta bine, in mod cert constituie un cuib de fericire.