TERMENUL DE COMPARATIE

In mod curios ceea ce functioaneaza la alte bunuir nu se aplică şi la imobiliare. Când il intrebi pe X de ce şi-a cumpărat  cutare masina occidentala sau japoneză şi nu Dacia sau alt brand mai accesibil, apare replica "păi ce, se compară?" Teoretic DA: Te duce din punctul A in punctul B, e mai ieftină, taxa de timbru mai mică, ....asigurare mai mică... Deci DA. Il intrebi pe altul de ce a plătit o căruţă de bani pe o pereche de jeans americani şi nu şi.a luat o pereche similară produsă in China sau Turcia, incepe să râdă de tine, ca de un rătăcit pe planeta asta. Păi ce se compară? DA. Te apără de frig, au buzunare, chiar sunt mai ieftini, iar de life time numai vorbim că nimeni nu vrea să fie ingropat cu o pereche de jeans. In mod ciudat, la imobiliare nu se mai aplică aceleaşi raţionamente. Când prezinţi un imobil, intr-o zonă top, cu nişte caracteristici deosebite (număr mic de apartamente, finisaje lux, etc) te trezeşti că respectivul potenţial- cumpărător te "informează" că prin nu ştiu ce zonă se găsesc apartamente mai iefitine, mai mari, mai frumoase, mai albastre şi mai devreme acasă.... DAR NU CUMPĂRĂ ACOLO. Fireşte. Ar dori să cumpere UNDE DOREŞTE la preţ de UNDE NU DOREŞTE. Nu inteleg de ce nu se tocmeşte şi cu dealerul auto pe acelaşi principiu. Să incerce să cumpere brand german la preţ de brand naţional. NU: Acolo e... altceva  Fireşte că e .. altceva. O maşină (fie ea şi germană, japoneză sau suedeză) după ce ai făcut primul kilometru are un preţ mai mic cu 10%. După 1 an  valoarea a scăzut cu 25%, după 3 ani te chinui să o vinzi cu o pierdere de 50%. La imobile după 3 ani blocul abia s-a aşezat. Vecinii se cunosc tocmai bine, iar prietenii lor îţi doresc să fi fost şi ei inspiraţi să cumpere acolo intr-o perioadă in care îşi permiteau şi chiar erau câteva apartamente de vânzare. Căci, na, uite că alt bloc nu mai este in construcţie in zona asta minunată, cu şcoli, metrou, grădiniţe, parcuri, muzee. Nu mai luăm in calcul faptul că un bloc bine poziţionat  îţi aduce şi nişte bani bunicei din chirie. Chiar şi la 80% din preţul pieţei imobiliare, totdeauna o chirie inseamnă bani care intră şi nu bani care ies. Cum se intâmplă cu banii care se duc pe service, ITP, ulei, CASCO (dă Doamne să n-am nevoie de aşa ceva, dar trebuie să o plătesc, căci maşina costa ceva) etc. Deci dau un ban pe un apartament şi pot să incep să recuperez ceva, lunar, astfel incât imbin plăcutul cu utilul. De fapt apartamentele bine plasate sunt şi vor fi tentante tocmai prin faptul că au două elemente de mare valoare : calitatea de a produce bani din chirii şi calitaea de a fi folosibile pe intreaga existenţă a vietii noastre. Când sunt copii mici sunt ideale pentru că au in vecinătate şcoli "bune", iar când suntem in etate nu ne mai permitem să stăm prin Ilfov, pentru că ambulanţa vine cu intârziere, spitalele sunt departe, farmacii.... nepotii ii vedem când ne colindă.... Cam aşa stau lucrurile cu apartamentele astea din zone bine plasate, care chiar şi intr-o perioadă post-criză se incăpăţânează să coste "mult". Costă cam cât costă şi un  Aston Martin, dar diferenţa dintre Aston Martin si un alt brand "de lux" care produce milioane de maşini pe an (deci adieu "lux" când vorbim de producţie de masă) este că un AM la mâna a II-a costă bani buni. Deci chiar merită o investitie pe patru roţi.Fireşte nu toţi işi permit un AM (deşi gurile rele de prin ziarele economice spun că in România se inmatriculează in continuare pe bandă rulantă maşini scumpe), dar toţi oamenii îşi permit o locuinţă mai bună decât cea pe care intenţionează să o cumpere efectiv. Iar acest lucru se datorează faptului că inainte de a pleca să cumpere casa mult visată îşi pun deoparte bani de electronice, de mobila ideală, de camera copilului (luată din revistă şi comandată "special"). Cu ce rămâne prin buzunare se pleacă apoi la târguit o casă. In anii 90 ai secolului trecut oamenii faceau altfel: puneau toţi banii pentru casă pe masă şi apoi se mai imprumutau incă 10-25% ca să cumpere ceva şi mai bun. Plăteau 2-3 ani datoriile, stăteau 4-5 ani cu mobile mai de pal melaminat, mai de la mama şi tata, dar apoi aveau exact ce le trebuia. O casă pe potriva necesităţilor, care să ii aranjeze pentru o generaţie. Timp in care să tot schimbe mobilă şi electronice...