PROTECTIE

citeam intr-o prestigioasa revista de bussines din Romania despre o carte care face furori in Spania, respectiv "DEFIENDE TU DINERO" mai pe româneşte "APARĂ-ŢI BANII"  Ce scriu acolo cei doi spanioli, autorii acestui best-seller? Nimic altceva decât ce scriu şi eu pe aici de vreo 3 ani. Că banuţii ţinuţi la dospit prin bănci pot provoca surprize neplăcute. Mai direct... pot dispărea, fără concursul unui magician de la circ, ci prin concursul unor probleme economice. Ce mai spun spaniolii? Că mama protecţiei finaţelor personale este diversificarea invetiţiei. Active, certificate, bonduri, proprietăţi imobiliare, opere de artă, etc. Fireşte aici oamenii se referă la nişte variante posibile prin Spania şi nu la mentalitatea dâmboviţeană, in care banii de la saltea incă sunt foarte iubiţi. Despre opere de artă sau certificate de resurse deja vorbim precum in filmele SF. Spunea mai demult marele fotbalist Ilie Dumitrescu, cunoscut ca afacerist  cu opere de artă, că ştie mulţi oameni care au case de mulioane de euro şi nu au un tablou valoros pe pereţi... asta spune multe despre mentalitatea autohtonă. Dar despre investiţiile imobiliare se mai poate vorbi, deşi toţi visează cai verzi pe pereţi: sa cumpere in Piata Victoriei la preţ de Berceni, sa cumpere bloc 2000 sau 2011 la preţ de anii interbelici, sa cumpere teren ultracentral la preţ de Cernica şi sa cumpere in Cernica la preţ de Făurei sau Târgu Cărbuneşti.  Cu alte cuvinte "investitorul" român are senzaţia ca afacere se cheamă numai acea cumpăratură in care poate revinde imediat ceva la un preţ dublu. Nimic mai fals. Investitia imobiliara trebuie sa aducă in primul rând un câştig faţă de perioadele de boom imobiliar, perioade care revin ciclic. Astfel că orice achizitie trebuie făcută prin prisma unei potentiale cresteri de preţ. In al doilea rând investiţia imobiliară trebuie să se facă intr-un bun imobil cu un grad de individualitate ridicat. Cine crede că face o investitie cumpărând un apartament intr-un complex periferic cu sute de apartamente se inşeală amarnic. Deja mulţi dintre cumpărătorii de anii trecuţi nu pot să revândă bunul pentru că dezvoltatorii au preţurile la jumătate. In al treilea rând bunul imobil trebuie să satisfacă nişte nevoi actuale şi nişţte nevoi viitoare. Dacă nu intruneşte această cerinţă atunci invetiţia are un grad de risc. Spre exemplu - cumpărăm un lot de teren pentru a construi o casă şi nu doar pentru "lasă-l acolo, văd eu ce fac cu el" . Lipsa unui proiect antrenează in mod cert un risc in investiţie. Un exemplu de urmărire a unei investiţii bune este următorul:  zilele trecute ma intâlnesc cu  un client care intenţiona să achizitioneze un apartament intr-un bloc in care mai deţinea un apartament. Primul apartament il cumpărase prin 2008 la peste 250.000E, iar acum un apartament similar il putea achizitiona la circa 170.000E. Acelaşi apartament, acelaşi bloc. In afara de ideea unei "variaţii de piaţă" practic acelaşi bun, cu aceeaşi destinaţie de lungă durată nu este normal a costa diferit cu 25%. Omul cunoştea valoarea pozitiei, calităţile apartamentului şi era conştient că şi in 2008 făcuse o afacere la acel preţ.  Astfel că o achizitie similară la 75% din preţ i se părea o oportunitate certă. Acesta este u mod corect de a judeca lucrurile. Cu atât mai mult cu cât in economie se intâmplă lucruri ciudate: România descreşte economic dar leul se apreciază (vin alegerile...), utilităţile, alimentele, carburanţii,  totul se scumpeşte, dar cele mai valoroase bunuri, respectiv casele, au un trend de stagnare sau chiar descreştere...Degeaba incercaţi o explicaţie logică.. nu exisată aşa ceva. Ca şi faptul că societăţi comericale careau creşteri de profit de 2 cifre nu marchează pe Bursă decât creşteri infime. Se intâmplă deci lucruri care nu au fundament economic. Iar in aceste situaţii trebuie să invăţăm să ne protejăm banii.Iar investiţiile imobiliare sunt cele care nu fug, nu se alterează şi care pot produce surprize plăcute in viitor.