PRIMESTI CE PLATESTI

Presa este invadata periodic de o serie de teme. cand e moda, gata, s-a terminat cu logica. Zileel astea moda este data de seria de incidente legate de afacerile imobiliare ale fratilor Negoita, subiect reaprins (fac un joc de cuvinte, asta e...) de incendiul de la Confort City. Confort City si alte asemenea complexe imobiliare, si-au propus sa adune sute sau mii de familii, in mari ansambluri rezidentiale. Principalele arme erau "constructie noua" si "pret bun". Rezultatul este tragic si vizibil. Constructia noua arde cao lumanare datorita "pretului bun". Pret bun obtinut ca urmare a eludarii multor dintre normele de securitate, datorita folosirii unor materiale low-cost, datorita ingramadirii a sute de apartamente pe un spatiu restrans. Fiecare primeste exact ce plateste. Moda ultimilor ani a fost "pretul corect este 1000E/mp construit". Devenea deja o nebunie sa te apuci sa explici cuiva ca metrul patrat construit costa obligatoriu diferit in Piata Victorie, in zona Nordului, pe Vitan sau in Ilfov. macar si prin prisma faptului ca organizarea de santier este mult mai scumpa in zonele aglomerate si centrale, ca pentru a intra cu basculanta sau betoniera in centrul capitalei platesti taxe mari, in timp ce in Ilfov (Bragadiru, Popesti, Pipera, etc) betonierele circula precum caluseii, adica doar pe costul motorinei si rovignetei. De aici si pana la compararea pretului din Piata Victoriei cu cel din Prelungirea Ghencea sau Titan nu a mai fost decat un pas, pas sprijin de alta ineptie: "dom'le am masina, nu ma intereseaza unde stau". Dar masina are numai "pater familias" in prima faza. nevasta merge cu autobuzul, iar copiii devin deja sacrificati pentru ca scolile sunt pe la kilometrul x sau y fata de marea achizitie din Bragadiru - Ghencea sau din Vitan - Popesti Leordeni. Ieri am citit un articol scris de un consultant imobiliar strain, care se prezinta ca  mare investitor pe meleagurile noastre, care se referea in linii mari cam la aceeasi linie de probleme : primesti exact ce platesti, iar ceea ce il intriga pe el este faptul ca romanii platesc zeci de mii  (chiar sute de mii) de euro pentru o casa, dar nu platesc un consultant imobiliar care sa le prezinte potentialele riscuri ale achizitiei. Firesc, pare o jucarie sa achizitioneazi o casa...te duci la un targ, te uiti la o macheta, il prvesti extaziat pe vanzatorul de proiect, semnezi contractul si te muti in locuinta visurilor tale, Care se pare ca se transorma rapid in cosmare... Asta e. Reversul era altul. Sa gandim metodic. Cand ma doare ceva, ma tratez singur sau ma duc la medic? Hai sa intreb un consultant imobiliar care sunt problemele potentiale. Costa expetiza sa, dar riscul scade. Cineva poate spune ca lungirea procesului achitiei creste costul consultatei. Poate fi adevarat, dar aici intervine doar negocierea costului si eventual nehotararea proprie, caci nehotararea in ultima instanta trebuie sa coste. Trebuie sa coste pentru a intelege ca inceperea cautarilor trebuie precedata deo documentare temeinica si de o discutie serioasa atat in familie cat si cu un consultant, referitor la necesitatea reala de spatiu. Pentru ca multi dintre cumparatori din pacate nu realizeaza necesitatea reala de spatiu.  Iar acest lucru costa timp de cautare, bani (telefoane, carburanti, etc) si mai ales TIMPUL DE3 FOLOSIRE A LOCUINTEI. Acest factor, pe care nimeni nu il ia in calcul este insa cel mai important. Oamenii nu traiesc precum testoasele, ci precum oamenii, adica 67-74 ani (medie statistica). Asta inseamna cam 25500 zile. Daca scadem zileel trecute pana am strans banii (de regula cam 30%) intelegem ca nu avem timp.Deci fiecare zi pierduta in cautari stupide, fiecare zi pe care credem ca  avem, inseamna o zi din viata in care nu am stat in casa noastra. Care insa trebuie sa fie de calitate, achiztionata cum trebuie si unde trebuie. Pentru ca traim mult prea putin pentru arisca sa ajungem prin spitale sau tribunale....