joi, 11 februarie 2010

Pamant. Pamaaaaaaaaaant !

Cam asa strigau marinarii in epoca de aur a navigatiei cu vele. Saracii erau disperati de pesmeti si apa statuta si asimilau pamantul cu o masa copioasa. In epoca de aur a imobiliarelor nationale dar si in epoca de varf a crizei cuvantul de ordine tot PAMANT a ramas. Probabil ca nu l-as fiales drept motiv al acestei postari daca nu as fi citit pe blogul lui Dragoteanu (la Imopedia) despre conversatia pe care a avut-o cun tip despre pamant si despre locatia pamantului. Respectivul ii spusese ca "piata imobiliara e ... la pamant". Iar Dragos i-a spus : "depinde UNDE E PAMANTUL !" Raspuns tare de tot. Asa e . In imobiliare totul se rezuma la locatie. Dezvoltarea haotica din 2004-2007 a dat oricarei parloage girul de a deveni "investitie" si "teren de mare viitor". Spuneam de pe atunci, in diferite articole, ca epoca investitilor in terenuri extravilane in tot felul de comune cu denumiri ciudate sau hazlii, mai mult sau mai putin departate de Bucuresti se va sfarsi rau. Era previzibil pentru ca nu se putea identifica un end-user. Cine sa cumpere aiurea in camp pe la Dascalu, Jilava, Nuci sau Butimanu si sa faca pe acolo case? Haida-de. De asta s-a si ajuns aici pentru ca milioane de euro au fost investiti aiurea fara asistenta specializata si pertinenta. Multi au zis : ce sens are sa cumpar in Cernica sau Pantelimon, Domnesti sau Tunari, daca Vadul Anei, Tartasesti sau Caciulati sunt mai ieftine? Rezultatele se vad acum. Cine a investit pe marginea Bucurestiului in zone frumoase sta si acum linistit, iar proiectele chiar daca treneaza, sunt inca in picioare. Cine a cumpArat Jilava, Tartasesti sau Vadul Anei .... asta e. Totdeauna am spus ca Bucurestiul NU E Shanghay. Adica necesitatea de spatiu a Bucurestiului nu este identica cu cea a unui oras cu 20.000.000 de locuitori. Deci niciodata nu se va extinde orasul pana la Ciolpani sau Crevedia si nici nu va fi rentabil sa locuiesti acolo. Nici chiar in ideea dezvoltarii unei Zone Mtropolitane comparabile cu cea a Parisului. Ceea ce.... e deja vis.

Un comentariu: