In acest torent, in care noroiul covarseste apa, pe care unii il numesc ECONOMIE, piata imobiliara este cea care intre 2004 - 2008 a asigurat o crestere economica reala in Romania. S-a construit, vandut si cumparat febril. Atat de febril ca unii s-au suparat si au inchis robinetul cu banutzi. Toti cei implicati in acest carusel au pierdut : constructori, banci, clienti, agenti, buget. De ce? Cum? Pana cand? Ce va fi? Incerc sa va raspund.
luni, 7 septembrie 2009
Praf, nisip si vant pe Litoral
Toata vara am vazut-o pe dna Udrea pe Litoral si prin Delta, pe la targurile de profil, promovand energic turismul nostru heliomarin. Mesajul era direct si intens si teoretic aducator de ceva profituri. Zilele trecute am dat (placut-util) o fuga pana la Mangalia si am vizitat si statiunile din sudul Litoralului. Si in acele momente in care sofam spre si dinspre Mangalia am realizat ca probabil dna Udrea ajuingea pe Litoral cu elicopterul. Fabuloasa descoperire! Daca nu ar fi asa doamna Ministru in mod cert ar aparea pe la TV ca un element de presiune pe la Ministerul Transporturilor. Am facut 3 ore de la Mangalia pana la Cernavoda in extrasezon si zi de luni. Nici nu vreau sa ma gandesc cum era in iulie si august. In atari conditii orice efort e un timp pierdut si un porilej pentru turisti de a mormai lucruri urate. Litoral semisordid, cu servicii bune prin Banglash si toxiinfectii la stirile zilei in mod curent, Jumatate din imobile sunt vesnic in reparatie, un sfert arata decent iar un sfert arata ca in anii 70 cand au fost construite. Ca daca tot le vin sindicalisti si pensionari ce sens are sa bage cineva vreun ban in ele? Colac peste pupaza nici vremea nu tine cu noi. Ba ploua, ba e un vant de iti ia umbrela, radiatii de toate tipurile. Caini vagabonzi si jeep-ane pe plaja, dar si nelipsitii minoritari comercianti de absolut orice. Un cosmar !!!! Am vazut o masina de Polonia (probabil in drum spre Bulgaria) si ma gandeam ca 10% din Litoral era umplut acum 20 de ani de polonezi. Erau si ceva straini pe acolo, cred ca oamenii erau siderati. In orice caz nu aveau aspect de persoane in condeciu. Iti doresti sa vezi zambete, rasete, aparate foto, camere in functiune, chipuri relaxate, priviri scotocitoare dupa suveniruri, mese pline cu betivi de pe alte meridiane. Nicio sansa. Umeri aplecati, priviri goale, atentie sa nu cada prin gropile din asfalt sau sa nu se impidice de borduri . rarele cuvinte aruncate piezis ii tradau ca sunt straini. Cand pleci din asemenea statiuni in mod cert te duci sa il impusti pe agentul de turist care te-a aruncat intr-o "land of choice". Singura "choice" posibila e cea a modului in care SA NU iti faci nervi. Plecand de acolo mi-am pus in cap ca nicioadata, indiferent de nivelul de cash pe care il voi avea sa nu imi cumpar un apartament pe Litoral. Indiferent cate eforturi va face cineva tot timpul vei gasi un strudel vechi, o bere locala la pret de una irlandeza, magazine prafuite, parcuri de distractii pentru copiii cu scule second-hand, spatii verzi neamenajate si o infrastructutra mizerabila. In orasului lui Mazare gasesti cubaneze si regate de viteza dar pasajul auto de peste calea ferata ameninta sa iti rupa orice masina: sinele de tramvai (demult mutat) ramase pe mijlocul lui lipsesc soferii de doua benzi. Dar avem cubaneze.... Iar cu imobiliarele de litoral, ramane fix cum am stabilit. Apartamente la mare fara vedere la mare doi bani nu fac, iar cele care au vedere la mare au niste preturi de iti ingheta sangele in vine. Care ,impartit la numarul de zile utilizate pe an iti indica o amortizare in vreo 120 de ani.
Etichete:
infrastructura,
Litoral,
sosele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu