BLOCUL...CA SPATIU LIMITAT

Un apropiat al meu s-a mutat zilele trecute de la bloc la o casa e pamant, in localitatea pantelimon, deci foarte aproape de Bucuresti. A fost o mutare mai heirupista, fara sa aiba chiar toata casa aranjata pe indelete, dar s-a mutat. Dupa 2 zile vorbesc cu el si il intreb "cum e la curte". Si imi spune...ca a descoperit ce inseamna sa fi liber. Sa fi un om liber. Dupa 40 de ani de stat la bloc, a inteles in numai doua zile ca blocul e un fel de iinchisoare. Totul este limitat. Spatiul apartamentului este limitat si inchis. Liftul este un alt spatiu inchis si limitat. Parcarile sunt limitate si sufocante. daca iesea din bloc cu carutul aproape se lovea de masinile parcate pe trotuar. Posibilitatile de a-ti creste copiii sunt limmitate. Curtea ofera chiar si copiilor mici un spatiu de explorare, de joaca, in care exista o siguranta mare. La bloc...daca se joaca mai zgomotos deja rasuna tevile caloriferelor. Sa mai vorbim de gratare la bloc? A incercat Gigi Becali un gratar pe balcon si a fost nevoit sa plece din locatie. Sa mai vorbim de posibilitatea de a construi oricand o camera in plus , pentru un nou nascut, pentru o soacra, pentru un refugiat cu rol de gradinar....curtea ofera aceasta posibilitate. Omul meu se mutase la curte pentru ca familia i-a crescut continnuu. sa schimbe apartamentul cu altul ceva mai mare era si scump si problematic. Putea deveni in doi ani din nou neincapator. A ales varianta casa pe pamant, consturita de el, Cu materiale alese de el, pe potriva necesitatilor lui. Si a fost varianta castigatoare. Copii sunt fericiti si plini de verdeata si nori, sotia lui e fericita cu o bucatarie mai mare si mai multe camere, el e fericit ca vede rasaritul de soare asa cum il vedea numai pe la mare in concedii. Si totul la numai 3 km de limita sectorului 2.