MARGELELE COLORATE SI PRAFUL DE STERS

Vorbeam ieri cu un prieten care face afaceri imobiliare de vreo 22 de ani. Cam din acelasi timp cu mine, desi este un pic mai in varsta. Acest amic al meu are un har extraordinar de a identifica anumite aspecte pe care altii nu le văd. Daca ar fi in lumea artei ar fi un fel de critic nascut sa vada geniul din studentii care expun pe langa cheiurile raurilor din capitalele lumiii. Este insa in imobiliare si harul sau si-l foloseste in consultanîa de specialitate. Spunea deci acest om ca actuala piaîă imobiliară vinde doar doua tipuri de imobile : "mărgele colorate" (cum ii pacaleau marinarii pe bastinasii de prin America sau Oceania)  si lucrurr de calitate, de pe care însă trebuie să stergi un pic praful, caci de multe au niste ani de când stau pe piata. Extaordinara afirmatie. Asa este. Toata liota de oferte "ieftine", "800E/mp", "avantajoase" si care mai pot fi definite prin 100 de alte adjective cu sens identic reprezinta niste "margele colorate" care scot fildesul sau aurul din buzunare si vor aduce numai goluri de satisfactii. In acelasi timp cumparatorii iscusiti cauta, recum vanatorii din anticariate, lucuri bune, "prafuite", care doar asteapta sa fie sterse pentru a luci precum diamantele. Fie ca vorbim de apartamente "clasice" sau de prin vile, de apartamente noi sau case vechi "demolabile". ca vorbim de spatii comerciale sau terenuri, important este sa ne dam seama daca ceea ce este in fata noastra este o chestie eftina, tipatoare, stridenta sau o proprietate valoroasa, care odata cu trecereat timpului capata o valoare aparte tocmai pentru ca este greu de inlocuit cu o alta. Si este suficient sa ne uitam la cladirile vechi din centru. Magheru, Bratianu sau Kogalniceanu, bulevarde cu o vechime respectabila, cu o faima zdruncinata de cutrmeure, dar care sunt greu de ignorat datorita elegantei si pozitiei ultracentrale. Cateodata la 50.000E ai de ales intre un bloc "nou" prin Bragadiru sau  Ghencea sau un bloc de vreo 50 de ani situat in Kogalniceanu sau Batistei. Si atunci trebuie sa te intrebi unde vrei sa iti creasca copiii. In Cismigiu sau intre buruienile de la capul blocului printre caini vagabonzi si guşteri.

PROJECT MANAGER SAU "OCHIUL STAPANULUI CARE INGRASA VITA"

P vremea raposatului Presedinte Ceausescu nu se vorbea in termeni de import. "P roject-managerulul" de azi este vech iul sef de obiectiv /serviciu / santier / proiect. OMul are trebuia sa duca la bun sfarsit ceva, in anumite conditii si intr-un termen cat mai scurt. ca sa depaseasca planul. Azi, toti habarnamistii se declara "project-manager" iar alti habarnamisti ii angajeaza, cel mai adesea e bani publici. In privat e mai multa atentie la prestatia unui project-manager, nu de altceva dar banii chiar inseamna ceva in mediul privat. dar ce inseamna in zileel noastre un project-manager? Inainte de orice este un tip cu mare capacitate de munca. Disponibil adesea 12 ore/  zi si 6 zile / saptamana. Se scoala devreme, isi lasa copiii in fuga (primii) la gradi sau la scoala, bea cafeaua revazand agenda zilei si are o scurta sedinta cu partenerii implicati in project. Cunnoaste deopotriva drept, contabilitate, inginerie, resurse umane si  urmareste cu atentie noutatile economice, in special cursul leu-euro si reglementarile care apar mereu ca din pamant.Este un om bunla toate carepare a confirma faptul ca romanii chiar se pricep la toate. De multe ori partenerii straini, obisnuiti cu o unica specializare, la inceput nu au niciun fel de incredere in asemenea tipi supercapabili si care afirma cu dezinvoltura ca stiu si de-aia si de-aia si de-ailalta. Si chiar stiu, pentru ca viata i-a fortat sa invete. I-a fortat sa invete 1001  de chestii pentru ca altfel risipeau banii proiectului pe consultanta de specialitate. Ma uit cum arunca cu dezinvoltura Statul Român banii pe "studii" de fezabilitate. Ce o fi atat nevoie de studii de fezabilitate, mi-e total neclar...fireste daca nu luam in calcul faptul ca cineva chiar trebuie sa inncaseze cecuri grase pentur niste hartii goale. Caci imediat ce incepe constructia se si dovedeste ca "studiul" e incomplet sau prost facut. Ceausescu facea investitii de sute de milionae luand decizia intr-o singura zi. Va imaginati pasajul Unirii terminat in 3 4 de zile daca ar fi facut vreun "studiu" ?  Iar acolo project managerul a dormt pe santier si au lucrat 4 antreprize in acelasi timp. Se executau 2-3 metrii liniari / ora. Alte timpuri, alte conditii. Azi, ma uit cu stupoare ca 90% dintre invesitii sunt dirijate de niste incompetenti , atat proiecte de stat (unde incompetentul este regula generala) cat si in mediul privat. Ma uit la tot felul de constructii si vad cum developerii se innamolesc in proiecte pentru ca fac achizitii aiurea, nu izbutesc sa puna cap la cap 2 probleme si pierd timpul in sedinte pentru ca nimeni nu are curaj sa ia o decizie in 30 de secunde. Iar orice problema apoi o transfera juristilor care o innamolesc definitiv la tribunal. Astfel toata lumea e impacata. Altu-i de vina. Preferabil justitia, caci acolo mereu poti gasi o scuza care sa justifice incompetenta manageriala. Cred ca investitorii ar trebui sa aiba curajul sa angajeze numai oameni care sa nu transpire cand i-au o decizie si sa accepte statutul de investitor, in timp ce statutul de project/-manager sa fie incredintat printr-un contract ferm care sa-i ofere autonomie celui ca re considera ca este capabil sa duca la bun sfarsit treaba. Iar dimensiunea unui proiect chiar nu este relevanta. In ultimii ani stressul locului de munca a determinat multi oameni sa se indeparteze de ideea construirii unei case pentru ca "nu au timp sa stea pe santier". De parca timpul inseamna si competenta. Ce conteaza ca nu au habar ce este un etrier sau sa deosebeasca o caramida refractara de una porotherm....timpul pare a fi argumentul cheie. Nimic mai eronat in acest mod de a gandi. Proprietarul trebuie sa stea la servici si sa faca bani in continuare, iar pe santier sa stea un om, angaajt, care sa ii faca treaba in costul estimat initial. Cost care fara probleme poate sa includa si salariul managerului de project, caci un om de proiect stie sa faca achizitii chibzuite si castiga bani din organizarea judicioasa a muncii. De cele mai multe ori marile economii se fac angajand un cost-killer cu un salariu mare. Ca de aiai cere bani multi pentru ca stie sa aduca bani celor care il angajeaza. Cu alte cuvinte oricine poate angaja un profesionist care sa ii ingrase vita.