CONSUMUL CA FINALITATE A EDUCATIEI

Economia de piata are niste Legi. Asa cum robotica maestrilor genului SF are legile sale si tot precum societatea are niste legi (civile, penale, fiscale etc), exact in acelasi fel si economia de piata are legi proprii, care daca nu sunt respectate lucrurile o iau razna. Spre exemplu o lege este cea a consumului. Ca sa prospere o societate, trebuie sa fie un volum continuu si insemnat de schimburi. Mai pe scurt : unii sa cumpere ceea ce produc altii, iar producatorii sa tina cont, in ceea ce fac, de nevoile comsmuatorilor. In momentul in care una din verigi nu isi face treaba apar probleme in taxe (CRESC), locuri de munca (SE REDUC), nivel de trai (SCADE). Deci, cine isi face iluzia ca strangand banii la ciorap, sa vezi ce bine ii vca fi lui, se insala. Amarnic. In cel mai bun caz va folosi acesti bani lungind o perioada e criza. care criza se va fi instalat exact datorita unui consum redus. Firesc, cand sustinem consumul., nu sustinem consumul tembel, bazat pe descoperiri de card. Acel tip de consum ne duce la o spirala care are o finalitate neplacuta. Tot de criza. Consumul este o finalitate a educatiei. Cu cat suntem mai avizati, mai cititi, mai informati, descoperim ca este necesar sa cheltuim, sa ne satisfacem necesitatile (dar nu fitzele) pentru ca altfel banii nostri tot se vor duce, insa se vor duce pe apa Smbetei, recte taxe, taxe si iar taxe. Pentru ca acest Sat are nevoie de un flux fix de intrari, iar daca nu isi ia intrarile pe cale normala (TVA, impozite de la firme) le va lua direct de unde exista bani. Adica de la noi din buzunare. Ati vazut cat de simplu este: taxa pe stalp, taxa pe benzina, CAS pe chirii si tot felul de alte chestii care mai de care mai neplacute. Ungaria s-a treezit cu o taxa pe internet, dar ungurii nu sunt romanii asa ca nea Orban s-a trezit cu 100.000 de unguri dispusi sa il dea jos, dupa ce cu 10 zile inainte avea, in fata geamurilor,  100.000 de unguri care il sustineau pentru pozitia in fata troicii economice. Piata imobiliara este o piata demare consum desi promoveaza bunuri de folosinta indelungata. De multe ori un imobil sta in portofoliul unei familii mai bine de 20 de ani. Mai ales cand este aducator de venituri, dorinta sa il pastrezi ca activ este naturala. De vreo 5 ani cuantumul sumelor pastrate de romani in banci creste anual , uneori cu cate doua cifre. daca acest proces s-ar intalni in Germania jumatate din germani ar fi in disuctii "amiabile" cu fiscul. La noi, aceste discutii abia au inceput, dar numai cu DNA-ul. Milionarii de ieri au ajuns sa rupa pixul in doua incercan sa explice cum s-au trezit ei cu milioanele in cont, vartae din dorinta minunata  aunor functionari de le rezolva cererile peste rand, adesea de azi pe ieri. Timp in care sute de mii de romani rodeau unghii de nervi. Consumul in pietele mai delicate (bursa, imobiliare, turism) presupune informatie si educatie. Lipsa de informatie naste eesecuri dureroase. Multi plang si acum dupa bani pe la dezvoltatori sau platesc rate la banci pentru niste achizitii inepte, facute la indemnul unui prieten "ävizat". Caci in Romania toti avem cate un prieten "avizat", care are "pe cineva, pe undeva". Rezultatul? Milioane, poate miliarde euro ingropate aiurea in campuri cu valoare strict agricola, dar care erau prezentate (precum in Harry Potter)  drept aeroporturi, parcuri industriale, autostrazi, etc. Povesti groaznic de dureroase pentru cei care au omis sa intreb un cunoscator al pietei imobiliare. Mai dureros este ca, dupa ce s-au fript, au intrat in pasa opusa: nu mai sunt interesati de piata imobiliara. De parca "piata" i-a pus sa se ia dupa un afon in investitii. In ultimele luni au inceput sa apara investitori privati din Israel. Oameni, normali, fara milioane prin buzunare, care vin in Romania sa investeasca 100K, 200K sau chiar 300.000E . Pentru Romania sumele par mari, da in Israel astea sunt sume de orase mici. Cu banii astia nu poti face mare lucru in Israel. Vin, deci in Romania, investesc in ceva concret, accesibil si apoi inchiriaza sau construiesc. INteresant (si deloc agreabil romanilor) este ca ei sunt foarte fericiti sa investeasca in tovarasie, chiar si cu parteneri pe care i-au intalnit de doua ori in viata. Sa detina 50% din ceva profitabil este mai interesant decat sa detina 100% din ceva care trebuie sa il faca ei profitabil. Sa detina 33% dintr-un teren pe care apoi sa construiasca imreuna cu altcineva..este chiar superinteresant. Acestea inclinatii de combiatie in investitii sunt rare printre romani care au si o vorba "rahatu'amestecat pute". I consecinta, fiecare ar prefera sa aiba o cocina singur decat sa detina o camera intr-un palat. Israelineii opteaza pentru vice-versa si , probabil, ca de aia le si merge mai bine. Dar cel mai bine le merge pentru ca nu stau cu bani in buzunare. Ei misca tot ce au prin conturi si prin buzunare, cunoscand faptul ca banul tinut la saltea nu are cum sa produca alt ban. Ceea ce la noi inca nu se cunoaste. Inca nu se calculeaza inflatia, deprecierea, nu se tine cont de nimic. Romanii numara cash-ul si se uita ;la ocntul de la banca care a crescut iuntr-un an cu 2% (impozabili)  La polul opus israelienii isi cumpara bilete de avion,stau la hotel cate 6-7 zile, timp in care se informeaza, se intalnesc cu agenti imobiliari, cu avocati si dezvoltatori (de regula tot israelieni) culeg date, le insumeaza si apoi (la urmatoarea calatorie) pleaca la cumparat. La sfarsitul anului inregistreaza un castig de 6-7%, multumitor pentru unii care la banci primesc 1,5%. iar taxele pe venit insumeaza circa 50%. .Ei consuma si isi cresc veniturile. Noi nu consumam si ne miram ca banii se duc pe te miri ce si nu ii gasesti prin buzunare. Iar aici nu ma gandesc la dascali care au salariile pe care le au, ci ma refer la cei care sparg banii prin cluburi, pe masini la cateva luni, pe concedii de zeci de mii de euro si taxe scolare de mii de euro pe na ca sa le creasca odraslele mai destepte langa beizadele de ambasadori si ministri. iar la olimpiade tot amaritii de la colegiile de stat rup gura planetei.  Sau blocheaza site-urile in saptamani "black" ca sa castige 100 de lei la un televizor de 4000 lei ... Zilele trecute o prietena veche ma suna si imi spune ca vrea sa fac o achizitie pana in Craciun, caci la anul piata va creste. O asemenea informatie o are numai un avizat si chiar si un tip informat ar ezita sa puna un procent de crestere. Eu cred ca in urmatoarele 12 luni piata va creste cu cel putin 10% fata de momentul acesta. Probabil ca asemenea estimare avea si ea, iar pentru cine face rapid un calcul simplu va constat ca 10%+3% inflatie inseamna de fapt un 13%, iar daca mai scadem si potentiala pierdere din inchiriere (circa 7% din valoarea imobilului) de fapt pierderea se apropie de 20%, deci un calcul foarte sanatos pentru un cumparator avizat. Si nu are bani decat de avans..restul ii ia de la banca. Dar si dupa plata dobanzii de 6-7% tot castiga curat 13%, fara a lua in calcul valoarea potentiala de crestere a valorii investitiei. Eu, unul, sunt curios ce au simtit prin case noii proprietari de prin periferia Bucurestiului, (Ghencea, Bragadiru, Popesti Leordeni, Chiajna, etc.) cu ocazia recentului cutremur. A fost un test interesant. O sa monitorizez numarul de oferte care apar pe piata in aceste ansambluri, sa vedem daca noii proprietari vor dori sa evadeze.

SURSE DE INFORMARE PENTRU PIATA IMOBILIARA

Cand te apuci sa faci ceva e bine sa te interesezi. De cele mai multe ori oamenii chiar se intereseaza, isi cauta informatii, astfel incat sa poata lua o decizie cat mai apropiata de realitate. Sursa de informare este de regula mass-media, fie diverse emisiuni TV, fie (cel mai frecvent) internetul, unde apar (din nefericire) toate prostiile. Pentru ca acest spatiu virtual este aproape gratis, iar amatori care sa imprastie creatiile lor cerebrale, mai mult sau mai putin exacte, nu lipsesc. Zilele trecute am avut o discutie cu o fista ziarista, actulamente consultant financiar, care imi povestea ca au disparut ziaristii adevarati. Oameni care sa fie in stare sa caute o sursa de incredere, sa vaneze un interviu valoros, sa descifreze un mecanism al pietei. Aceasta problema a jurnalisticii afecteaza fara sa ne dam seama calitatea informarii pietei imobiliare. In egala masura si proprietarii surselor de inormare (canale TV, presa scrisa sau ste-uri interne) au un sistem jalnic de selectare a colaboratorilor. Atat de jalnic incat de cele mai multe ori nu iti ia mai mult de 5 minute ca sa parcurgi un ziar sau unn site. Nu exista mai mult de 2-3 articole interesante in fiecare zi. Ceea ce inseamna automat pierderi n marketing. Dava un cititor ar sta macar 15minute pe un iste (ca sa nu spunem 30 minute) atunci si incasarile din publicitate ar creste. In Romania site-urile se madresc cu "numarul" de vizitatori zilnici, saptamanali sau lunari, dar niciun site nu spune si care este timpul mediu al unei vizite pe acel site. Sau poate nu am citit eu nimic despre acest indice care in alte state de pe mapamond este un indice de baza in analiza penetrarii pietei de interes.  Un exemplu de informare, banala si bagatelizata de piata imobiliara nationala, este asa numitul pret pe metru patrat construit. Care cum il auzi "care e pretul pe metru patrat", de parca o constructie este o bucata de tesatura din canepa sau iuta. Un neavenit va spune ca pretul nu are cum sa difere. Un avizat ( fara a fi expert) va spune ca pretul difera in functie de mii de parametri, incepand cu locatia santierului, materiale, manopera (una e sa lucrezi cu niste profesionisti, altceva e sa lucrezi cu "Dorel"  si rudele lui), tipul de proiect, dimensiunea proiectului si cate si mai cate detalii. Alt aspect simplu de semnalat este asa numitul "pret al zonei".....Pretul zonei ...dar la ce? Un neavizat, amator de "prima casa"  va spune ca pretul zonei la "2 camere". iar un avizat va incepe sa puna intrebari.  2 camere..la bloc sau vila? bloc vechi sau bloc nou? Daca e vechi ...cat de vechi? caci poate fi din anii 70, 60, 80, interbelici..etc. Un apartament poate fi decomandat sau semidecomandat, ceea ce la un "2 camere" e o informatie vitala, echivalenta cu cel putin 10% din pret. Mai conteaza adesea numarul de etaje, vederea, cu/fara balcon, forma bucatariei ( oamenii prefera forma patrata in dauna celei dreptunghiulare). Un indice superficial este SUPRAFATA. O intrebare de baza este "cat e de mare?" sau mai tehnic "ce suprafata are?". Daca omul interesat aude o cifra frumoasa, devine si mai interesat, isi organizeaza chiar si o vizionare. Iinauntru insa constata ca nu-i place apartamentul.  Suprafata...are, metrii ii plac, dar nu sunt distribuiti cum ii trebuie omului. Isi facuse calculul ca o bucatarie de 8mp e perfecta, dar una e sa fie 2x4m,  altceva e sa fie 2,8x 3m....iar exemplele pot continua la nesfarsit. Informatia curge in jurul nostru precum apa, dar nici apa nu o bem de peste tot. Asa trebuie procedat si cu informatia. Inainte de ne napusti sa luam de buna ce scrie un ageamiu pe vreun site sau forum, totusi e bine sa cercetam si expertiza respectivului, sa vedem cine si ce scrie. Mai dam un "search" pe motorul de cautare sa vedem daca nenea ala care debiteaza pe acolo chiar stie ce spune. De cele mai multe vom constata ca habar nu are, ca singura lui experienta imobiliara este legata de vreo inchiriere de garsoniera cand a fugit de acasa sau ca in ultimii 3 ani a mai scris si despre masini , filme si meciuri de fotbal. Mie, unuia, mi-a ramas pe retina o faza celebra din filmul "Cei 300" (de spartani), respectiv momentul in care cei 300 de spartani RAZBOINICI 100% au facut jonctiunea cu miile de greci...care in viata cotidiana erau olari, tesatori sau negustori. Unii se ocupau toata viata cu ceva, altii ... in functie de ocazie. Unii chiar sunt de incredere, altii chiar te incurca. Intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna orice potential participant la piata imobiliara este urmatoarea: pe cine sa creada atunci cand citesc ceva despre piata imobiliara? Unii spun ca preturile :"scad", altii ca preturile "cresc" . Unii vad "stagnare"... Realitatea este insa una singura.Fiecare segment de piata, fiecare detaliu al tranzactiei conteaza. Nu se poate stabili un sablon pana nu ne identificam exact necesitaile. Vom constata in acel moment ca avem doua probleme:nu prea gasim exact ce dorim si ca atunci cand gasim ceva apropiat de "ideal".... .e cam scump. Mergem la "sfatuitorii" din jurul nostru care ne intorc inapoi in comunca primitiva trantindu-ne idiosincraziile legate de "pretul metrului patrat" si de "pretul zonei". Si daca chiar ne conving, atunci am si ratat ocazia pe care o cautasem ceva timp.Caci, ce este bun, se vinde. Nu il iei tu, il ia urmatorul.