20 DE ANI DE IMOBILIARE

Am ajuns precum Dumas-tatal. Scriu "Dupa 20 de ani". Intra-adevar am implinit pe 31.07.2013 doua decenii de activitate imobiliara. Iar azi, 10.08,2013 implinesc doua decenii de la prima tranzactie imobiliara. Am intrat in aceasta piata cu gandul sa o fac sezonier (eram student si aveam vara libera) si am ramas .....Prima tranzactie - O garsoniera in Titan, semidecomandata, vanduta la 3000USD. Prima tranzactie si prima dragoste sunt greu de uitat. Privind inapoi cu experienta, ma minunez cat de simpla era piata acum 20 de ani. Oamenii doreau sa rezolve rapid problema, vedeau 2-3 bucati si gata. Am intalnit si clienti care erau "cautatori" dar termenul lor era de cateva luni.Practicau un fel de tursim imobiliar. Cand doreau sa isi rupa rutina zilnică, te sunau "ce imi arati azi?" . Era chiar distractiv sa te intalnesti cu ei. Te scoteau din febra zilei. Atunci era dificil sa fi agent prin prisma comunicatiilor. Nu erau mobile, telefoanele fixe erau o raritate. O agentie avea 4-5 agenti (cel putin) si doar un telefon....cine avea 2 posturi era regele pietii. Operatorul national nu avea "solutii tehnice", numere si fire libere...Asa era in anii 90. Am trecut prin 3 crize, doua mici (potrivite cu economia si bugetul) si una imensa. Post 2008. Din fiecare am invatat cate ceva si tot mai am o groaza de invatat. Dupa 20 de ani am ajuns intr-o postura interesanta. Piata seamana cu cea din anii 90, dar se rostogoleste diametral opus datorita comportamentului cumpratorilor. Este o piata mobila, cu numeroase oferte complementare si in care prioritatile se schimba de la o zi la alta. In anii 90 cumparatorii ardeau de nerabdare sa se vada mutati in case. In anii 2011 - 2013 cumparatorii au senzatia ca au tot timpul din lume sa se mute. Nimic mai fals. Timpul este acelasi, viata nu s-a lungit, doar perceptia unora ca sunt nemuratori aprape s-a generalizat. Cunosc cupluri care se chinuie de 2-3 ani cu copiii in apartamente mici si au peste 100.000 E cash ca sa se mute. Si tot amână. Spera ca peste noapte vor gasi ceva "mai bun si mai ieftin". Cat de mare ar trebui sa fie prabusirea de pret ca sa merite sa stai 3 ani intr-un apartment neincapator? Prabusirile de pret s-au terminat de mult. Exista corectii in sus sau in jos de 5-10%, dar atat. Fiecare zi petrecuta intr-un spatiu care nu te reincarca energetic iti mananca sanatatea, iar diferenta ipotetica de bani salvata se va duce pe medicamente si tratamente. E neindoielnic. Românii au invatat ceva foarte prost - sa fie zgarciti cu ei insisi, adică exact acolo unde nu trebuie. Platesc aberant sute  de euro pe o noapte de cazare in Mamaia sau Poiana Brasov , dar nu isi rezolva problema spinoasa si cotidiana a unei locuinte mai spatioase in orasele lor. Isi cumpara masini scumpe (adesea la mana a II-a) dar le tin in fata blocului. Aveti idee cate Porsche sau Hummer stau prin parcari riscand sa fie zgariate sau avariate de toti gagauta din Bucuresti? In Germania si alte state occidentale cetateniii au inteles necesitatea unei locuinte care sa te reincarce, a unei locuinte cu garaj, cu boxa, cu tot ce trebuie. Motiv pentru care economia merge bine. Se creeaza locuri de munca, se vand milioane de articole conexe pietei imobiliare. Au descoperit o reteta simpla de a le merge bine economia, de a avea locuri de munca si de a si multumti in viata personala. Stau in case multumitoare, isi schimba casa de cate ori e nevoie,  nu amana decizia pana la moartea necesitatii (sau a lor....) . Ati observat ca in ultimul deceniu numarul de decese de oameni in floare varstei a crescut radical (chiar si saptamana asta a decedat managerul de la "Clujana" ). Stressul, bolile profesionale, lipsa confortului si a linistii isi spun cuvântul.. Sper sa nu treaca alti 20 de ani pana sa ajunga sa ajunga si cumparatorul roman la intelepciunea celui din Germania .In ceea ce ma priveste, privesc inapoi după cei 20 de ani de imobiliare si ma felicit ca acum 20 de ani am incercat acest job si nu am ales sa fiu un ospatar sezonier care sa plece acasa vesel cu ceva franci prin buzunar. In imobiliare banii vin greu. Chiar si perioada de boom, cand zburau banii peste tot, daca aveai principii nu puneai mâna usor pe bani. Fara principii mori ca un sacal in desert. Am avut principii iar criza nu m-a doborât. Pentu ca in toate timpurile si in toate situatiile economice oamenii isi doresc ca sa aiba parteneri oameni cu principii. La doctor, la Biserica, la clubul sportiv unde iti duci copii, la job, la service-auto sau in afaceri (bursa, imobiliare etc) nu poti sa te incurci cu neprofesionisti si cu nesimtiti.